Datorită unei experiențe de peste 20 de ani, clinica MedSport este locul unde orice pacient cu durere a genunchiului va obține un diagnostic corect și va fi tratat pentru rezolvarea problemei. 

Rupturile de menisc

Meniscurile sunt doua “garnituri” ce au rolul de a absorbi șocurile și de a stabiliza suplimetar genunchiul în timpul mișcării. 

Meniscurile au puține vase de sange. Vasele de sânge pătrund în menisc in zona capsulei articulare. Durerea în rupturile de menisc apare atunci când conformația rupturii face ca o porțiune din menisc să fie instabilă și să fie agățată în timpul mișcării. 

Opțiunile terapeutice pentru rupturile de menisc constau în tratament conservator sau tratament operator. 

Tratamentul conservator se poate aplica atunci când pe RMN apare o ruptură ce nu este instabilă (gradul I sau 2 = o fisură în interiorul meniscului). Vorbim atunci despre un tratament prin repaus, gheață și administrarea de medicamente antialgice și antiinflamatoare pentru o săptămână sau două, urmată de kinetoterapie pentru recuperarea funcționalității. 

Tratamentul operator se recomandă atunci când tratamentul conservator corect urmat nu este satisfăcător în controlarea durerii sau atunci când ruptura de menisc este instabilă (gradul 3 sau 4). Se intervine chirurgical artroscopic și se practică fie o sutură de menisc fie o rezecție a zonei rupte din menisc. Aceste metode sunt alese în funcție de conformația rupturii pe RMN, de timpul trecut de la momentul rupturii și de evaluarea intr-aoperatorie artroscopică. 

Ruptura de ligament încrucișat anterior

Ligamentul încrucișat anterior este unul dintre cele două ligamente încrucișate ale genunchiului. Acesta are rolul de a opri deplasarea spre anterior a genunchiului atunci când punem frână în alergare sau când pivotăm pe picior la un meci de fotbal. 

Ligamentul încrucișat anterior se află adânc în interiorul genunchiului și se inseră pe centrul platoului tibial și în spatele condilului femural extern. 

Cauzele rupturii sunt:

  • Mișcări de pivotare cu talpa piciorului fixă pe sol iar corpul schimbă direcția de mișcare
  • Aterizarea pe un singur picior (săritura la cap la fotbal, sau la coșul de baschet)
  • Oprirea bruscă (frânare) din alergare sau sprint
  • Loviturile directe asupra genunchiului
  • Răsucirea genunchiului în timpul unei căzături când piciorul este prins sub persoana care a căzut

Deși ligamentul încrucișat anterior se rupe cel mai frecvent datorită traumatismelor sportive, acesta poate fi lezat și în accidente rutiere, căzături banale sau în accidente casnice, de muncă, de la înălțime, etc. 

Factorii favorizanți sunt:

  • Sexul feminin
  • Anumite conformații anatomice ale zonei de inserție de pe femur, panta posterioară a platoului tibial, etc.
  • Sportul practicat : fotbal, baschet, handbal, schi, etc.
  • Vârsta până în 45 de ani poate fi un factor predispozant din cauza activității fizice mai intense
  • Istoricul de ruptură de ligament încrucișat predispune la risc de reaccidentare pentru același genunchi, în primul an de la reconstrucție, dar riscul este ridicat și pentru o ruptură de LIA la genunchiul opus. 

Diagnosticul de ruptură de ligament încrucișat anterior se pune pe mai multe criterii

  • Relatarea evenimentului așa cum o percepe pacientul este cel mai important element. 
  • Trebuie remarcată senzația de scăpare a genunchiului, senzația că s-a auzit un pocnet sau genunchiul “a trosnit”
  • Faptul că persoana respectivă nu mai poate călca și nu mai poate continua activitatea respectivă (meci de fotbal, tenis, etc.)
  • Senzația că genunchiul se umflă imediat
  • Examinarea la medic poate fi dificilă în primele câteva zile de la traumatism. Genunchiul este de obicei umflat și dureros iar examinarea este dificilă. 

Dacă poate fi examinat, de obicei poate durea pe interlinia articulară internă sau externă și există un semn al sertarului anterior pozitiv și un semn al pivotului pozitiv. 

  • Rezonanța magnetică oferă diagnosticul de certitudine. 

Leziunile de ligament sunt adesea asociate cu leziuni ale meniscurilor, ale ligamentului colateral medial sau ale cartilajului articular și osului subcondral. 

Deseori sunt descrise la RMN contuzii osoase, asociate rupturii ligamentului încrucișat anterior, care pot însemna că traumatismul a fost puternic și cartilajul articular a fost afectat. Este important ca aceste leziuni să fie diagnosticate deoarece tratamentul ligamentului încrucișat și succesul terapeutic depinde de abordarea integrată a tuturor leziunilor. 

Tratamentul conservator se bazează pe

  • scăderea inflamației 
  • menținerea mobilității 
  • prevenirea atrofiei musculare 
  • prevenirea reaccidentărilor

Imediat după accidentare este necesar să se înceapă un tratament cu gheață, compresiune și tratament antiinflamator oral. Acest tratament are rolul de a limita umflarea articulației și a diminua durerea pentru a putea mobiliza articulația. 

Nu este indicată imobilizarea în ghips sau în orteze care blochează flexia genunchiului deoarece nu aduc nici un beneficiu real. 

După 2-3 zile, când inflamația scade și articulația poate fi folosită, se poate începe kineto-terapia pentru a menține mobilitatea articulară și a asigura tonusul muscular al mușchilor din jurul genunchiului. 

Se pot adăuga injecții intra-articulare cu PRP, care ajută la scăderea inflamației și la reluarea activității fizice. 

Tratamentul chirurgical 

Singura modalitate de a restabili echilibrul articulației, pentru a opri evenimentele de scăpare repetată a genunchiului, este reconstrucția ligamentului încrucișat anterior printr-o operație standardizată numită ligamentoplastie. 

Ligamentoplastia este o operație minim invazivă efectuată cu ajutorul unei camere de filmat de mici dimensiuni introdusă în genunchi. 

Există multiple tehnici chirurgicale ce pot fi utilizate pentru reconstrucție. 

În funcție de fiecare caz în parte, vor fi discutate cu pacientul opțiunile terapeutice. 

Cea mai utilizată tehnică presupune recoltarea tendoanelor a doi mușchi din spatele genunchiului și transplantarea lor exact în locul unde se află ligamentul care s-a rupt. 

Ruptura de ligament colateral medial

Un alt ligament important în stabilitatea genunchiului și frecvent traumatizat este ligamentul coalteral medial. Acesta se află în afara genunchiului și asigură stabilitatea în plan frontal. 

După traumatism apare frecvent durerea pe interiorul genunchiului, cu un ușor hematom iar durerea este frecvent accentuată la mers. 

Particularitatea ligamentului colateral medial este că are foarte multe vase de sânge. Acest lucru are drept consecință capacitatea sa de a se vindeca prin tratament conservator.

Tratamentul imediat este cu gheață, compresie prin bandaj elastic și medicamente antiinflamatoare și antialgice. 

Pentru protecția ligamentului în timpul vindecării este necesară imobilizarea genunchiului într-o orteză ce are posibilitatea de blocare a flexiei la diferite grade. În general se poartă orteza zi și noapte pentru 6 săptămâni. 

Uneori, chiar după tratament conservator corect efectuat, ligamentul colateral se vindecă, dar este mai slab decât este necesar pentru a asigura o bună stabilitate în timpul mersului sau a activității fizice. In această situație este necesară o intervenție chirurgicală de augemntare a ligamentului colateral medial ce presupune întărirea suplimentară cu un dispozitiv fixat cu șuruburi în tibie și femur, care va adăuga forță acestui ligament. 

Cartilajul articular este un țesut moale, rezistent la forțele de frecare care tapeteaza capetele oaselor în interiorul articulației. Cartilajul articular este responsabil cu  mișcarea armonioasă a articulației și reduce foarte mult forțele de frecare. La nivelul articulației genunchiului, cartilajul articular acoperă suprafețele tibiei, femurului și rotulei. 

Cartilajul articular suferă modificări în urma traumatismelor, atunci când este lezat în entorse, împreună cu alte structuri cum sunt ligamentele încrucișate, meniscurile, etc. În astfel de circumstanțe apar leziuni limitate ca și dimensiuni și care cu tratament au un prognostic de reparare bun. 

Cel mai frecvent însă, distrugerea cartilajului apare cu vârsta, datorită unor instabilități cronice cum este după o ruptură de ligament încrucișat veche și netratată și este accentuată de obezitate și deformări ale membrului inferior (varus sau valgus). Distrucția cronică a cartilajului articular este deseori pe o suprafață mai întinsă și este mai dificil de tratat deoarece capacitatea organismului de a o repara este mult scăzută. 

Tratamentul conservator se poate aplica pentru leziuni ușoare, când leziunea nu este profundă și constă în kinetoterapie și administrare de medicamente condroprotectoare și de injecții intra-articulare. 

Tratamentul chirurgical este de elecție pentru leziunile de cartilaju survenite după traumatisme și în funcție de profunzimea distrucției se alege condroplastia (nivelarea), microfracturile sau introducerea de grefe autologe. 

Sinoviala este cătușala interiorului genunchiului. Este un tesut moale, responsabil cu producerea lichidului articular și este un țesut foarte reactiv atunci când apare orice problemă în interiorul genunchiului. Această sinovială se poate îngroșa foarte mult în boli inflamatorii sistemice (lupus, artrită reumatoidă, etc.) sau în cadrul bolii artrozice degenerative. Uneori, această sinovială produce o bandă rigidă numită plică sinovială, care agață la flexia și extensia genunchiului și dă senzație de blocaj sau devine chiar sursă pentru durerea de genunchi. 

Hidartroza este acumularea de lichid sinovial în exces în interiorul genunchiului. Popular este denumită “apă la genunchi”. Hidartroza este consecința unei patologii vechi a genunchiului, netratate și este frecvent asociată cu leziuni degenerative de cartilaj articular. Hidartroza nu este o patologie în sine. Uneori cantitatea de lichid este mare și prin presiune provoacă durere, în special deasupra rotulei, prin acumulare în fundul de sac cvadricipital. Frecvent apar pseudoblocaje ale genunchiului în extensie deoarece flexia este dureroasă.

Nu este indicată extragerea lichidului articular prin puncționare cu ac, deoarece acest lucru predispune la infecții și uneori este inutilă această manevră deoarece lichidul se reface in 2-3 zile.

Tratamentul inițial constă în administrare de medicamente antiinflamatoare și antialgice, gheață cu frecvență de 4-5 ori pe zi, repaus la pat 2-3 zile cu mers cât mai puțin.

Trebuie să se înceapă investigarea cauzei hidratrozei, prin consult ortopedic, rezonanță magnetică și analize de laborator, pentru tratamentul definitiv, de lungă durată.